Un episod extraordinar al istoriei românilor, ţinut permanent secret, este cel legat de “boala” şi moartea poetului naţional al României, Mihai Eminescu, care, aşa cum s-a văzut, se manifestase direct şi partizan la ziarul Timpul în “Chestiunea Israelită” sau în “Chestiunea evreiască”, fiind împotriva încercărilor evreilor de a bloca sau de a condiţiona recunoaşterea independenţei României. Ceea ce se cunoaşte de către foarte puţini iniţiaţi este însă cum, pentru atitudinea sa, Mihai Eminescu a fost ucis, (de către medicul evreu Fr. Iszac”, zic unii, de către o conspiraţie iudeo-masonică am zice noi).

Nicolae Labiş a fost iniţiatorul Mişcării de Rezistenţă anticomunistă în România. De aici avea să i se tragă moartea. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a fost lovit de un tramvai - conform versiunii oficiale. În realitate a fost un atentat, pus la cale de Securitate şi executat la ordin. Poetul a supravieţuit până pe 21 decembrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Perfid şi cinic construită şi dusă la îndeplinire din ordine nescrise, această crimă nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă. Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare „de interes naţional". Să ucizi un viitor foarte mare poet al ţării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii şi ororii, precis de neînduplecat, nu e un lucru simplu: urmele, oricât le-ai îngropa, ies mereu şi mereu la suprafaţă şi, ca în basmele ezoterice, sângele tânăr cere izbăvirea.

„Eheiii! Pe vremea mea, tinerii nu ridicau glas în faţa părinţilor. Ce ziceau ei, era sfânt. Ei hotarau soarta copiilor, chiar când şi cu cine să se căsătorească. Nici după aceea tinerii nu ieşeau din voia părinţilor, în deosebi nora trebuia să fie  supusă fără crâcnire. Nepoţii erau smirnă în faţa bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.”

Aşa îi mai auzi şi astăzi pe unii bătrâni ai satelor, chiar dacă în acea supuşenie mocneau revolte neputincioase şi dureri sugrumate în lacrimi. Dar generaţia care a fost „supusă” atunci, devenind părinţi şi apoi bunici, a ţinut şi ea strânse hăţurile cât a putut, deşi multe nu mai erau ca pe vremea lor şi câte un vânt al schimbării venea să mai primenească lumea şi atunci deplângeau şi ei vremurile trecute. Şi tot aşa de la generaţie, la generaţie.

Revista Armonii Culturale este deschisă oricărei colaborări valoroase şi pozitive, pentru orice domeniu cultural. Cu această ocazie, invităm autorii (prietenii, colaboratorii) mai vechi sau mai noi să expedieze pe adresa redacţiei materialele pentru următorul număr al revistei, până cel mai târziu 30 aprilie 2012. Materialele, tehnoredactate în format Word, Times New Roman 11 pct, nu vor depăşi 2 pagini în format A4. Materialele ce conţin mai mult de două pagini A4 vor fi împărţite pe secţiuni şi publicate în numere consecutive ale revistei. Colaborarea la revista Armonii Culturale este cu titlu gratuit, neexistând posibilitatea unei remunerări.

Într-o anumită zi de toamnă, în urmă cu mai mult timp, mai precis imediat după ce am terminat liceul şi îmi efectuam stagiul militar, stăteam de vorbă cu o anumită persoană despre subiecte specifice finalului de adolescenţă. Cu stilul meu abstract şi orientat pe o logică ce scrutează îndrăzneţ infinitul, mi-am exprimat opinia asupra destinului fiinţei umane în ce priveşte cunoaşterea şi în faptul că universul în care trăim a fost construit tocmai pentru a ne oferi nouă, oamenilor, o astfel de posibilitate. Eram entuziasmat de această perspectivă care izvora nu atât din ceea ce citisem, cât dintr-un for interior, asemenea unui râu ce vine la suprafaţă de la mare adâncime.

Primul volum bilingv (română şi engeză) al "Antologiei scriitorilor români contemporani din întreaga lume" (Editura Fortuna - 2011) s-a bucurat de un binemeritat succes. Este rezultatul unei munci susţinute de o mare pasiune, chemare şi dragoste aşa cum a dovedit-o autoarea Ligya Diaconescu, Director General al Revistei Internaţionale Starpress, în sprijinul căreia a stat şi tânăra sa fiica, studenta Andrada Diaconescu, cu hărnicia şi priceperea ei. A fost o încercare a forţei de muncă, a perseverenţei, a dorinţei de a se dărui pe sine în folosul culturii române.

La Craiova, Editura „Autograf M.J.M.” a publicat în anul 2011 volumul „Poeme”  aparţinând autorului mehedinţean Cornel Boteanu care a beneficiat şi de generoasele ilustraţii ale pictorului Constantin Severin.

Structurată în trei capitole distincte („Cântece de dor”, „Cântece de ducă” şi „Cugete”), cartea include poeme de o limpezime acută, discursul poetic temperat antrenând mecanisme lirice aflate parcă până atunci în agonie. Un  evantai de atitudini produce prin incantaţii oglindirea eului liric în adâncuri, revărsându-le existenţa în afară, provocând pervertirea unor valori existenţiale, dintr-o lume aflată până atunci sub imperiul comunului: „parcă mângâi cuvintele/ atunci când le rosteşti/ trupul/ ţi se frânge/ unduind ca o flacără/ cu fiecare gând”.

DIAGNOSTIC...  Mă întreb, a câta oară ce-onsemna patriotism/ Şi încerc să nu mă doară că-l faceţi eufemism/ Mă întreb de-aveţi credinţă şi ce aţi făcut cu sfinţii/ Şi de ce-aţi uitat cu toţii să vă mai cinstiţi părinţii.

Lumea scriitoricească din Vişeu de Sus s-a mutat temporar în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu" din Baia Mare, unde recent a avut loc o multiplă lansare de carte. Este vorba despre poetul Vasile Luţai, prozatorul Lazăr Năsui şi scriitorul Marian Nicolae Tomi, care au adus, fiecare, în faţa băimărenilor, câteva cărţi noi. De asemenea, s-a lansat volumul de poezii "Cartea inocenţei" al regretatului lăpuşean Vasile Grigore Latiş, ediţie îngrijită de Gavril Ciuban şi Ovidiu Gâţ.

Dragi prieteni,

Iată că revin cu un mesaj, aşa cum vă scriam cu doar puţin timp în urmă. Ceea ce vreau să vă împărtăşesc este că împreună cu câţiva prieteni am început formalităţile pentru înfiinţarea Asociaţiei „Un Copil Pentru Copii”. Sperăm că actele să se definitiveze până la sfârşitul lunii februarie, astfel încât totul să devină oficial. Avem planuri mari şi împreună putem face lucruri frumoase pentru mulţi copii. Vom începe cu paşi mici, dar în timp ne propunem să ajutăm cât mai mulţi copii indiferent că sunt bolnavi, sărmani, sportivi, instituţionalizaţi sau olimpici.

Viața pe Pământ presupune acest paradox între tendintele pămantesti de care sunt legate instinctele de viețuire si înmulțire adică firea animalică, pământeană, care sălașuiesc în același corp cu firea dumnezeiască, divină care aspiră, dorește puritate, blândețe, mângâiere, dragoste. Unii reușesc să le împace, altii nu, lâsand să încline balanța preponderent sau exclusiv spre una din ele, la antipozi aflându-se bruta si sfântul.

In călătoria noastra prin viață avem un drum sinuos și ne apropiem – după împrejurări- când de unul când de altul. Totul este să devenim conștienți și să alegem, nu calea de mijloc care cu siguranță ne confera un confort căldicel, numai ca ea duce spre Nicaieri. 

Traian Stoicoiu este unul dintre intelectualii români care au avut curajul să părăsească România după instaurarea comunismului şi să se remarce într-o societate liberă, în care scara valorilor era respectată. Medic chirurg de excepţie, cu încă două specializări în palmares – cardiologie şi radiologie –, ajunge unul dintre cei mai renumiţi medici din Canada, fiind cunoscut drept cel mai bun specialist în chirurgie din Calgary-ul acelor vremuri.

Dumitru Sinu l-a cunoscut la Cluj, pe când se antrena cu sârg la suta de metri: „Nu există ca tu să nu-i baţi pe toţi! Ai picior iute, de căprioară” – îi spunea Stoicoiu, tânărul medic de-atunci, fost fotbalist de performanţă de odinioară, cu care nea Mitică se intersecta deseori pe terenul de sport.

Se cunoaşte prea bine starea precară a agriculturii româneşti. Iar noi cu toţii resimţim din plin efectele nefaste ale acestei stări de lucruri, profund anormală pentru o ţară precum România, cu un potenţial agricol de invidiat: se resimte invadarea pieţei interne cu produse străine fără gust ori cu gust îndoielnic, din cauza chimizării şi din cauza metodelor artificiale folosite pentru stimularea dezvoltării, de asemenea – ceea ce la omul nevoiaş trece pe primul plan, se resimte dureros creşterea necontenită a preţurilor, inclusiv la alimentele de bază, astfel că o familie cu venituri modeste este obligată să pună la bătaie cea mai mare parte din resursele financiare de care dispune pentru a-şi asigura hrana zilnică.